Introducere

Despre aceasta reteta

Am ajuns la Titești undeva în zona Vâlcea. Aflasem de corul bărbaților colindători, știam că sunt oamnei gospodari, așa că sigur mă așteptam la niște rețete unice.

Am nimerit la facerea țuicii. Un preparat de foc care face ca orice mâncare să pară bună.

În familia Lupu, țuica are în medie 45-50 grade. Este un alcool de calitate care consumat cu ponderație poate face miracole.

Ingrediente:

• borhot de prune

Mod de preparare:

Se aduna fructe intr-un butoi mare, de preferat de lemn. Butoiul de lemn este superior vaselor din plastic pentru ca da un alt gust tuicii. Se adauga ceva zahar peste fructele culese si se lasa la macerat, pentru a fermenta. Aveti grija sa nu puneti prea mult zahar pentru ca stricati gustul tuicii. Bunicii nostri adaugau in loc de zahar dulceturi mai vechi sau resturi de miere zaharisita de prin beci, zaharul din ele fiind procesat deja odata nu mai are aceeasi tarie.

Dupa ce a fermentat butoiul de fructe, incepe prepararea tuicii propriu-zise. Pentru a putea produce tuica din amestecul obtinut avem nevoie de un alambic, adică un aparat metalic pentru distilarea lichidelor.

Trebuie ales cu grija un alambic avand in vedere ca unul produs dintr-un material de calitate inferioara poate strica gustul tuicii. Cel mai bun material pentru distilare este inox-ul. Alambicurile din inox sunt cele mai performante. Pe piata majoritatea alambicurilor (cazanelor de tuica) sunt produse de caldarari si sunt facute din cupru sau in cazul celor de foarte proasta calitate, alama.

Cazanul propriu zis in care sta boasca( fiertura de fructe care a fermentat in butoi). Este bine ca acesta sa aiba manere, pentru a putea fi rasturnat mai usor la terminarea unui ciclu de productie.

Capacul cazanului – Este ca un clop, prevazut in capatul de sus cu un orificiu pe unde urca aburul de alcool.

Teava de transfer a aburilor de alcool – este de preferinta sa fie din acelasi material ca si cazanul si face transferul catre serpentina. Este necesara, pentru ca apa din azul de racire sa nu se incalzesca de la sursa de caldura ce fierbe boasca.

Serpentina de racire a alcoolului (Traseul de racire a alcoolului) – Este o teava din cupru, care pleaca din capacul cazanului de tuica si care in interiorul vasului de racire este indoita circular si care ajuta la transformarea alcoolului din stare gazoasa in stare lichida.

Este de perferat ca vasul cazanului de tuica si capacul sa se inchida etans, pentru a nu pierde material de productie.

Dupa ce se aseaza vasele pe pozitie, se adauga boasca in cazanul de tuica si se pregateste focul pentru fierbere.

Focul pentru un cazan de tuica se poate face fie cu lemne, fie cu arzator pe gaz. Insa, tuica produsa prin ardere de lemne are un gust mai bun. Caldura oferita de arderea lemnului ii ofera o alta consistenta tuicii, chiar daca nu ofera o scurgere a lichidului constanta.

In cazul in care capacul si vasul unde sta boasca, nu se inchid etans si teava de racire de la cazan la serpentina nu se etanseaza bine, se prepara pasta pentru etansare. Pasta de etansare se prepara dintr-o parte de mamaliga, o parte de paine uscata si inmuiata in apa si cenusa din vatra unui foc. Pasta rezultata in urma amestecului trebuie sa fie lipicioasa pentru se prinde de cazan. Se rupe cate o parte mica din copozitie si se indeasa in buza cazanului pentru etansarea gaurilor prin care s-ar putea pierde alcool. Pe timpul cat cazanul de tuica este incalzit si se produce tuica veti mai fi nevoit sa lipiti pe unde mai crapa pasta – mare grija la modul in care lipiti pentru ca va puteti arde, din cauza cazanului incins.

Focul la cazan se porneste cu lemn usor care face flacara mare la inceput, pana incepe sa curga pe serpentina tuica constant. Dupa aceea se domoleste focul bagand lemne doar pentru intretinerea unei temperaturi constante. Pentru partea de inceput e bine sa folositi lemn de brad sau surcele din crengi care provoaca valtoare si in partea de foc constant se pot folosi lemne de esenta tare.

La gura tevii de scurgere a serpentinei, pe unde curge tuica, puneti o cratita cu un tifon pentru a feri eventualele impuritati care pot pica in tuica. Puneti toata tuica intr-un vas mare pentru a se omogeniza, avand in vedere ca prima oara iese tuica cea mai tare si apoi iese din ce in ce mai slaba din punct de vedere al tariei alcoolice. Ca si alte bauturi, si tuica are nevoie de o perioada de invechire, pentru a avea o calitate mai buna.

Nu gustati tuica pentru a vedea daca este tare sau slaba – cea mai buna metoda ca sa aflati cand scoateti cazanul este urmatoarea:

Scoateti cu un paharel de la teava serpentinei putina tuica, luati o lumanare/chibrit/bricheta aprins/a si mergeti langa cazan. Aruncati paharelul de tuica peste vasul cazanului mare (nu peste capac) si apropiati focul de pata de tuica, daca tuica ia foc repede inseamna ca inca mai are tarie licoarea. In momentul in care pata de tuica nu se mai aprinde repede, atunci veti sti ca este timpul sa opriti ciclul respectiv de productie.

Poftă bună!